“Nu stiu cata importanta are daca statisticile vor stabili la final ca Federer a fost ori ba cel mai mare jucator din toate timpurile. Stiu, insa, ca la Federer am vazut cel mai frumos tenis si ca in lumea tenisului am vazut cel mai frumos jucator: Federer, elvetianul pe care-l privesti ca sa te bucuri.” La doi ani si jumatate de cand scriam aceste randuri in primul numar al revistei, din punct de vedere statistic, lucrurile sunt stabilite.
O argumentatie bazata doar pe cifre pare insa prea seaca pentru a-l elogia pe Roger Federer drept cel mai mare din toate timpurile. Asa c-am s-o ajut cu o declaratie a singurului jucator care a reusit doua Mari Slemuri.
Rod Laver, australianul care considera totusi ca epocile nu pot fi comparate, spune ca Federer este singurul jucator din tenisul de azi care n-ar avea nicio problema sa joace cu o racheta de lemn. O apreciere cat se poate de corecta. Acum, nu e vorba ca actuala racheta a lui Roger chiar pare de lemn in comparatie cu cele folosite de majoritatea jucatorilor din circuit, apropiindu-se cel mai mult, din punctul de vedere al caracteristicilor tehnice, de cele folosite in anii ‘60-‘70, ci de faptul ca elvetianul are loviturile care ar necesita doar minime ajustari pentru a se dovedi la fel de eficiente in cazul unei teleportari in tenisul acelor ani. N-are sens sa intru aici in detalii, mai ales ca sunt convins ca pentru cei mai multi lucrurile sunt evidente.
Altfel spus, dincolo de statistici, Roger Federer este cel mai mare jucator din toate timpurile pentru ca, in felul lui, este tenisul din toate timpurile, este frumusetea si eleganta acestui sport
Indraznesc sa spun ca incepe sa fie chiar si tenisul multor ani ce vor urma momentului retragerii sale. Si, din nou, nu ma refer la foarte probabilele noi titluri de Mare Slem pe care le va aduna pana la finalul carierei, ci la acele demivoleuri pe care le-a perfectionat si le-a adus tot mai des in jocul sau dupa cele sase saptamani de antrenament ce au urmat infrangerii din acest an de la Australian Open. Daca el simte ca trebuie sa faca asta, ma gandesc ca putem avea incredere in ceea ce, vrand-nevrand, ne spune – ca intr-acolo va duce si mai apoi o va lua tenisul.

“There is no finish line...”, scria pe tricoul purtat de Federer la conferinta de presa de dupa finala, si, dincolo de sugestia recitalului care continua, se mai ascunde acolo un mesaj.
Chiar daca, vorba lui Tracy Austin, loviturile i-ar trebui declarate ilegale, Roger Federer spune ca isi va incheia cariera cu regretul de a nu sti unde si-ar fi dus jocul daca regulile competitiei i-ar fi lasat timp pentru perioade mai mari de “studiu”, de antrenament.
Cu alte cuvinte, in tenis nu exista linie de sosire nici chiar pentru jucatorul tenisului din toate timpurile, elvetianul care, tot obligandu-ne sa-l povestim, ne-a cam pierdut de cuvinte.

P.S.: Un aspect pe care tin sa-l aduc mai in fata: La Cluj-Napoca a avut loc cel mai mare turneu de pana acum din cadru circuitului BCR Tenis Partener. S-au disputat peste 180 de partide, si, cu toate astea, arbitrul de concurs n-a fost nevoit sa intervina nici macar o data pentru a aplana vreo neintelegere intre jucatori!