In 1990, anul nasterii Petrei Kvitova, Martina Navratilova obtinea cel de-al noualea si ultimul ei titlu de simplu la Wimbledon. Jucatoarea din Cehia, cu cetatenie americana din 1975, avea sa fie modelul calauzitor al pustoaicei cu ochi azurii din Bilovec, care a crescut antrenandu-se pe terenurile micutei localitati natale, alaturi de fratii ei, Jiri si Libor. 21 de ani mai tarziu, Navratilova asista emotionata, din Loja Regala de la All-England Club, la ceremonia de emiere a unei alte stangace talentate din Cehia, Petra Kvitova reusind sa castige, dupa o finala dramatica impotriva rusoaicei Maria Sarapova, editia 2011 a Wimbledonului.
Sweet 16, balul debutantei in tenis
In “tenisografia” Petrei, imaginile cu marea campioana in devenire s-au conturat destul de tarziu, cand avea deja 16 ani. Pana atunci, tenisul insemnase pentru ea doar o activitate extrascolara, de cate o ora si jumatate zilnic, iar rolul de sparring partner a fost jucat, prin rotatie, de fratii si tatal ei. Cine ar fi crezut ca, la 18 ani, Petra avea sa-si faca debutul in Top 50 WTA? Profesorul Jiri Kvita, indragostit de tenis si increzator in harul fiicei sale, a incurajat-o sa se antreneze la renumitul club sportiv Prostejov, alaturi de jucatori precum Tomas Berdych sau Lucie Safarova. Apoi, desi despartirea de casa n-a fost usoara, Petra a pornit intr-o calatorie de cinci ani, ajungand, aproape firesc, numarul 2 mondial (deocamdata!) si singura castigatoare de Mare Slem nascuta in anii ‘90. Asa cum spunea si antrenorul ei, David Kotyza: “Mental, era intru totul campioana”.
Prima victorie mare Petra si-a facut debutul furtunos in circuitul profesionist in 2006, castigand doua dintre cele cinci turnee ITF la care a participat in acel an. In 2008, la Memphis, a reusit prima victorie importanta a carierei ei, impotriva favoritei 1 a turneului, americanca Venus Williams. Era al doilea succes al Kvitovei in circuitul WTA si singurul impotriva unei jucatoare din Top 10. Prima persoana pe care a sunat-o, in toiul noptii, pentru a-i povesti despre emotiile meciului, a fost Jiri Kvita, cel despre care, la o ora dupa finala de
la Wimbledon 2011, Petra spunea: “Tata inca mai plange.”
O minune de-un Slem?
Imediat dupa castigarea Wimbledonului, au urmat turneele de la Toronto si Cincinnati, cu rezultate slabe, dar socul de la US Open i-a facut pe multi sa se intrebe daca nu e si Petra o “one Slam wonder”, precum Gabriela Sabatini (Argentina) sau Iva Majoli (Croatia). Asta dupa ce romanca Alexandra Dulgheru a invins-o in primul tur. Spre sfarsitul sezonului, insa, Petra “a raspuns chemarii maretiei”, dupa cum spunea analistul sportiv Peter Bodo. Semifinalista la Tokyo, apoi triumfatoare la Linz, in octombrie a reusit sa castige Turneul Campioanelor chiar de la prima participare, asa cum au mai facut-o doar Maria Sarapova si Serena Williams, dupa un sezon inceput pe locul 34, iar in finala de Fed Cup de la Moscova, 3-2 cu Rusia, a adus echipei Cehiei cele doua puncte esentiale pentru titlu, incheindu-si parcursul indoor din acest an cu un neverosimil palmares de victorii: 21-0. Un salt de 32 de locuri in clasament, catre o alta liga: a marilor campioane.
