Scriu aceste randuri din Taskent, unde am ajuns dupa doua saptamani petrecute in China, si recunosc ca am fost bantuit de intrebarea: Oare ce i-ar interesa pe cititorii revistei Tenis Partener?

Inspiratia mi-a venit de la Gyuri Pascu. Recitind interviul lui din numarul 5, mi-am intarit convingerea ca Gyuri ar putea fi un bun coach. Imaginile lui cu privire la aspectele esentiale ale performantei sunt de o mare profunzime, chiar daca vin din partea unui spectator pe care mi-l imaginez si extrem de ocupat. Totusi, el stie foarte bine ce e performanta, pentru ca a realizat-o in domeniul in care exceleaza.

De la bani la enzime si invers

“Cata vreme te gandesti doar la bani, cum fac multi copii acum, deja ai pierdut ceva, pentru ca ai uitat sa te concentrezi, mintea ta fiind atenta doar cum sa castigi mai mult din punct de vedere material”, spune Gyuri.

In anii ‘70, tenisul nu era atat de tehnologizat, lasand mai mult loc pentru placere si entuziasm. Astfel a fost posibil ca un geniu ca Ilie Nastase sa devina Nr. 1 fara o pregatire stiintifica planificata la fractiuni de secunda si calculata la sange. Doar prin talent. Astazi, asa cum a declarat el insusi in mai multe randuri, acest lucru nu mai e posibil.

Cum s-a ajuns aici? Ca urmare a evolutiei. Preocuparea pentru tenis a crescut, in jurul competitiilor s-au creat interese mari, invitand stiinta si tehnologia sa-si spuna un cuvant greu in toate aspectele legate de acest sport: pregatire fizica, pregatire psihologica, biomecanica, materiale (rachete, corzi, pantofi, echipament), marketing, management etc. Placerea si entuziasmul au cedat putin cate putin, fiind inlocuite de antrenamentul stiintific.

E rau? E bine? Cine poate spune!? Cu si-guranta, este evolutie. La ultima editie a U.S. Open, am vazut un tenis fantastic, aproape incredibil. Ma uitam la meciul Federer - Davidenko (in special sfarsitul setului secund) si ma frecam la ochi sa verific daca nu visez. De necrezut ce potential are corpul uman, nu-i asa?

Imi aduc aminte de o prelegere sustinuta acum un an la Federatia Romana de Tenis de un reputat biochimist, o lectie cu o tema foarte interesanta, legata de corelatia dintre enzime si antrenamentul optimal. Repet, prelegerea a fost foarte interesanta pentru mine (desi cam prea lunga) si m-a determinat sa-mi pun intrebarea: Ce-l face pe om mai inteligent? Faptul ca des-copera importanta enzimelor ca feedback pentru reglarea antrenamentului eficace si eficient sau simplul fapt ca le are?

Ce face, de fapt, omul de stiinta? Cauta sa inteleaga cu mintea logica si constienta ceea ce poate fi bine controlat de inconstient. Cand lucreaza inconstientul optim, regland tot ce se intampla in corpul uman? Atunci cand mintea constienta nu pune prea multa presiune, controland excesiv, si cand sufletul este deschis.

Sa mai cautam putina inspiratie in cuvintele lui Gyuri. “Cata vreme inauntru arde acel foc si poti sa construiesti in interior, intotdeauna in exterior vor iesi flori frumoase”, spune el, facand o paralela intre arta si tenis. Tocmai acel foc poate avea o mare importanta in “reglarea enzimelor”!

Cum vede el viitorul tenisului? “Sper ca peste 20 de ani nu se va tehnologiza atat de mult, pentru ca va disparea”. Cu siguranta, un asa tenis nu-i va mai interesa pe cei care vor sa simta bucurie pe teren sau in fata televizorului.

Evident, asta nu inseamna ca nu e bine sa folosim cuceririle stiintei si ale tehnologiei. Sa le folosim, dar cu masura. Sa dam mintii ce e al mintii si inimii ce e al inimii!

Multumesc, Gyuri, ca m-ai ajutat!

“Tenisul este un sport mai mult psihic decat fizic”

Sunt tot vorbele lui. Sau, parafrazand un renumit antrenor de baseball, putem spune: “Tenisul este 90% mental; cealalta jumatate este fizicul”.

Citind mai multe carti dedicate atitudinii de invingator si adresate sportivilor, am gasit multe abordari stiintifice bine fundamentate si atragator prezentate. Urmarind indicatiile din aceste carti, sfaturile directe ale autorilor, sau imitand sportivii de inalta performanta, multi jucatori de tenis au facut pasi importanti in directia dobandirii unui mental tare.

Uneori, insa, ritualurile care contin strangerea pumnului, intoarcerea cu spatele la fileu, privitul corzilor sau rostirea unor vorbe “magice” sunt doar comportamentale, incomplete si, ca atare, cu eficienta redusa. Pentru a fi complete, trebuie adaugate placerea si entuziasmul. Este mai bine cu putina emotie decat fara.

Aveam intentia ca in final sa scriu despre rolul antrenorului in pregatirea sportivilor de mare performanta si despre ce inseamna un coach in general. Las acest lucru pentru numarul viitor, fiindca intre timp am fost martor la o intamplare care mi se pare demna de povestit.

Este vorba despre o jucatoare de prima suta, la un moment dat in primele 60. Foarte bine facuta, doar putin supraponderala, cu o tehnica foarte buna, era pregatita de un antrenor cu o experienta de 19 ani in circuitul feminin si cu competente si in domeniul pregatirii fizice. In plus, el are si un masterat in psihologie sportiva.

Jucatoarea de care vorbim a fost, asadar, pregatita stiintific, si spun acest lucru cu toata convingerea. Cu toate astea, ea pierde la o adversara necunoscuta si mult mai slab clasata. Din cauza emotiilor, nu poate da mai mult de trei mingi peste fileu, gresind enorm. Tatal sportivei este un fost campion mondial intr-un sport de contact, un om puternic, pentru care nu exista nici pasul inapoi, nici frica. Presiunea pe care o pune direct sau indirect este enorma. Antrenorul este concediat, fiind chiar in pericol de a o incasa, iar jucatoarea spune ca “nu i-a mers dreapta” si este de acord ca vina ii apartine antrenorului.

Ce ar putea face in fata unui tata a carui furie nici eu nu as vrea s-o cunosc? Foarte dificil pentru ea sa fi facut altcumva. A ales varianta cea mai usoara, cum e omeneste normal. Talent are suficient si a avut parte de o pregatire mult mai stiintifica in toate planurile (chiar si cel psihologic), decat multe alte jucatoare cu rezultate comparabile.

In aceste conditii, ma intreb: Tenisul e, oare, visul acestei fete? Ii arde ei in interior acel foc de care vorbea Gyuri?