Desi pentru multi dintre noi acest cuvant semnifica doar cele cateva miscari invatate in scoala, la primele ore de educatie fizica, in cazul tenisului
incalzirea e o notiune mult mai complexa, care, in afara componentei fizice, reprezinta modalitatile de a te pregati pentru a incepe in conditii optime un antrenament sau un meci.

De ce e nevoie de o incalzire specifica in jocul de tenis?
Deoarece organismul uman e cea mai complicata “masinarie”, cu o multime de legaturi intre componentele ei, care trebuie aduse la nivelul optim si interconectate pentru a face fata acestui joc complex, aparte ca tip de efort si elemente de baza ale pregatirii. Scopul si beneficiul incalzirii este cresterea temperaturii intregului corp, pentru a fi gata de un efort deosebit. Fiecare jucator are felul lui de a se pregati pentru un meci: unii discuta cu antrenorii pana in ultimul moment, in timp ce altii se izoleaza si incearca sa se concentreze singuri, iar altii asculta muzica sau fac
un dus rece, asta apropo de componenta care nu tine de partea fizica. Toti au insa aceeasi alcatuire anatomica, asadar aceleasi organe si structuri care trebuie aduse in parametrii optimi si siguri de functionare, pentru a obtine performanta si a preveni accidentarile.

Fiecare jucator isi formeaza o rutina a incalzirii. Cei mai multi fac jogging si stretching. Unii mai fac exercitii cu banda elastica sau bicicleta (in jur de 10 minute), urmate de “tenis cu umbra” (loviturile din tenis executate fara a lovi mingea). Indiferent de tipul ei, un principiu e universal acceptat: incalzirea trebuie sa fie “in miscare” (dynamic warm-ups), asa cum incheierea trebuie sa fie de tip static, mai calma, linistitoare (calming, cool-downs). Termenii din engleza par cei mai sugestivi. La fel de graitori precum concluzia: Bine te-ncalzesti, bine joci!