La 36 de ani de la ultima participare a unui jucator din Romania la Turneul Campionilor, se intampla din nou: Horia Tecau ii calca pe urme lui Ilie Nastase. Tenismenul roman cu cele mai mari realizari din ultimele decenii, deja cu un picior pe scara avionului spre Londra cand l-am contactat si, deci, deja conectat la trepidantul program rezervat la final de sezon doar celor mai buni jucatori ai lumii, a fost de acord sa ne impartaseasca, in cateva cuvinte, starea de spirit cu care intra pe teren, pentru a-si apara cu racheta in mana prestigiul cu care ne-a facut pe toti mandri ca-i suntem compatrioti.

Simona Luncasu.: Cum te simti ca urmas al celui mai titrat jucator roman din istorie?
Horia Tecau.: Sunt mandru ca ne-am calificat si ca reprezint Romania la unul dintre cele mai prestigioase evenimente sportive ale anului. De asemenea, sunt onorat sa fac parte dintr-un grup restrans de romani care au participat la acest turneu.

S.L.: Copil fiind, te-ai gandit vreodata ca e posibil sa ajungi aici?
H.T.: Visam sa ajung la Turneul Campionilor, dar abia anul trecut am inceput sa cred, cand am fost foarte aproape sa ne calificam.

S.L.: Te-a demoralizat ratarea de atunci sau mai curand te-a mobilizat si mai tare?
H.T.: Tinand cont ca in 2010 am inceput sa jucam din aprilie (deci cu trei luni mai tarziu decat celelalte echipe), am fost aproape de calificare, si asta era incurajator pentru anul 2011.

S.L.: Prima jumatate a acestui an nu parea sa-ti ofere motive de optimism in ceea ce priveste viitorul imediat al perechii Tecau/Lindstedt, Robert trecand printr-o accidentare. Daca – Doamne fereste! – ar fi fost ceva mai grav, care l-ar fi tinut departe de teren mai mult timp, crezi ca ai fi reusit sa te califici pentru Londra si alaturi de altcineva?
H.T.: Nu m-am gandit la asta. Mi-am cautat parteneri temporari pentru ca voiam sa raman conectat la competitii. Stiam ca Robert va lipsi cateva saptamani si ca, in aceste conditii, va trebui sa recuperam jucand mai multe turnee. Atata tot!

S.L.: Cat de mult cantareste intr-o astfel de performanta alegerea partenerului potrivit? A fost sansa sau stiinta faptul ca ai ajuns sa faci pereche cu suedezul Robert Lindstedt?
H.T.: Partenerul e foarte important. Pentru noi a contat ca amandoi stiam ce cautam si am avut rabdare, chiar daca rezultatele n-au venit de la inceput.

S.L.: Dat fiind ca tu esti un jucator cu un temperament destul de putin latin, cine e “nordicul” in echipa voastra? Sau tocmai asta e secretul vostru, de ati ajuns pe locul 5 mondial, faptul ca sunteti doi “scandinavi”?
H.T.: Categoric, Robert e cel temperamental din echipa. Poate sa fie si asta un motiv. Cred ca ne completam destul de bine.