Care e sentimentul predominant dupa finala de la Wimbledon, entuziasmul reusitei sau regretul ca n-a fost trofeul la dublu?
Inca retraiesc turneul, mai ales ultimele trei meciuri, care m-au consumat destul de mult. Regret a fost imediat dupa incheierea finalei. Nu neaparat ca am pierdut cel mai important meci din viata mea, cat ca n-am putut sa joc la capacitate maxima, din cauza emotiilor. Per total, insa, sunt fericit, entuziasmat de rezultat.

Cum arata Wimbledon-ul prin ochii unui jucator?
Traditia face din Wimbledon cel mai prestigios turneu. De cand eram junior pana azi, sunt aceleasi persoane care lucreaza pe aceleasi posturi. Noi, jucatorii, suntem cu totii bucurosi sa fim acolo. Participa si fostii campioni. Sa-i vezi pe teren si sa stai langa Ivanisevic, Pioline sau Stich e impresionant.

Cum s-au transpus in plan fizic acele emotii despre care spui ca te-au tras in jos in finala si de unde au provenit?
Mana n-a fost la fel de relaxata, saream la serviciu putin mai jos decat ar trebui, am gresit niste mingi cu cativa centimetri. Veneam dupa noua meciuri castigate la rand, dar finala era ceva nou. Era miza meciului pentru cel mai important trofeu din viata unui jucator de tenis.

Ce ai schimbat in ultimul an, de ai reusit acest salt impresionant?
Pot sa spun ca am pus mult accent pe pregatirea fizica. M-am axat pe exercitii pentru umeri, abdomen si spate, pentru a preveni accidentarile. Lucrez destul de intens si sunt disciplinat. Chiar daca ma doare, chiar daca nu ma doare. M-a ajutat si perioada din decembrie, de la Academia United, din Bradenton (Statele Unite), a lui Gabi Trifu. M-am antrenat cu el si cu Martin Damm. Si s-a vazut! Am inceput anul cu victoria in Noua Zeelanda, care a fost un semn bun. Acel turneu mi-a schimbat viata.

Andrei Pavel te-a pregatit anul trecut, cand ati si jucat impreuna. Care a fost cel mai important sfat primit de la el?
Tot timpul imi spunea sa-mi vad de treaba cum o facusem pana atunci. Eu eram putin nerabdator sa castig turnee, iar el ma calma, imi spunea ca toate se vor intampla la timpul lor. Si asa a fost!
Care dintre cuvintele de felicitare te-a impresionat cel mai mult si de la cine a venit?
Dupa calificarea in finala am primit atatea mesaje cate n-am primit de ziua mea in trei ani. Am fost surprins. In total, cu mail-uri si telefoane, peste 150. Cel mai mult m-a impresionat doamna Ruxandra Dragomir, presedintele Federatiei Romane de Tenis. M-a asteptat la aeroport si mi-a inmanat un trofeu. Imi trimisese mesaje de-a lungul turneului, dar am fost surprins s-o vad la sosire.

Cum s-a infiripat parteneriatul de succes cu Robert Lindstedt?
Robert cauta pe cineva stabil cu care sa joace mai multe turnee, cineva cu un serviciu bun. Iar eu pe cineva bine clasat, ca sa putem intra la turneele mari. Ne-am hotarat sa jucam prima data la Miami. Fiecare jucator profesionist are o pagina personala, ca un fel de matrimoniale. L-am vazut trecut acolo, i-am dat mesaj si asa ne-am hotarat sa jucam impreuna. Chiar daca am pierdut in primul tur, am vazut ceva in meciul acela: ca amandoi jucam in forta, agresiv pe retur, cu servicii bune. Ne-am dat seama ca daca ne punem la punct cateva lucruri putem bate pe oricine.