Stiati ca...?
Stiati ca Florenta Mihai a fost prima romanca ajunsa in finala unui turneu de Mare Slem? Dar ca, atunci, in 1977, la Roland Garros, a jucat chiar doua finale, simplu si dublu mixt? Probabil ca raspunsul e de fiecare data afirmativ, dar cati mai stiu astazi si altceva din viata uneia dintre cele mai mari jucatoare ale noastre?
De pilda, cati isi aduc aminte ca in anul anterior celor doua finale, Florenta Mihai a jucat si o semifinala pe zgura de la Paris? Sau ca este cea care a adus in Romania turneele Futures si ca doar reticenta autoritatilor comuniste in ceea ce priveste castigul in valuta a franat lansarea, in 1985, la Bucuresti, a unui turneu de 50 000 de dolari?
Sau cine a aflat ca, intr-o vreme in care castigurile din tenis nu erau cele spectaculoase de astazi, o tanara jucatoare orfana de tata si-a donat tot premiul de 5 000 de dolari, obtinut la un turneu in Statele Unite, sinistratilor cutremurului din 1977? Sau ca, pe vremea cand cei care au lansat ideea brand-ului “Romania - Land of Choice” abia mergeau la gradinita, inimoasa romanca, impreuna cu un prieten, proprietarul revistei londoneze Tennis Time, facea lobby pentru tara noastra?
Sunt “secretele” din modestie ale unei mari jucatoare, ajunsa cu timpul o mare antrenoare, prin mana careia au trecut practic toate fetele care au contat, dupa generatia de aur Ruzici-Simionescu-Mihai, in tenisul romanesc, ajungand acum, la a doua tinerete, la fel de plina de verva si idei, consiliera personala a presedintei federatiei, Ruxandra Dragomir, copilul sau de suflet. “Cand erau mici, ea, Catalina, Irina, si le eram capitan in echipa de Cupa Federatiei, imi spuneau sefuta. Acum ea e sefuta mea.”
Florenta Mihai este o privilegiata a soartei, daruita cu un vagon de talent si un car de noroc, fiindca a avut sansa sa faca in viata ce i-a placut mai mult: sa joace tenis. “M-am cam maritat cu tenisul”, spune cea care-si marturiseste un singur regret: ca n-are un copil. Fetele pe care le-a crescut compenseaza insa din plin aceasta lipsa, fiindca toate o iubesc ca pe o mama, ca pe o buna prietena.

Fetita agatata de gardurile terenurilor de tenis
“Am avut casa la prima statie de la Bucur Obor – povesteste cea considerata una dintre cele mai mari jucatoare de tenis din Romania. Tata lucra la “Vasile Roaita”, actuala Aversa, uzina de pompe din Piata Obor, si dupa razboi l-au trimis primar in comuna giurgiuveana Rusii lui Asan. Ca sa dea exemplu, fratele meu cel mare si cu mine ne-am nascut acolo, dar fratele nostru cel mic e nascut in Bucuresti, unde parintii s-au intors dupa trei ani. Eu casa in care m-am nascut am vazut-o abia la 20 de ani. Am copilarit in Colentina. Fratele meu cel mare facea gimnastica la Dinamo si ma lua dupa el tot timpul, sa fac si eu, dar il lasam la antrenament, traversam aleea si stateam agatata de gardurile terenurilor de tenis, fascinata de culoarea alba, de jocul in sine.