Pregatirea sportiva are in primul rand scopul de a contribui la intarirea sanatatii, la imbunatatirea dezvoltarii fizice, pentru ca in final sa se ajunga la perfectionarea sportiva. Anii trecuti, reputate institute de cercetari stiintifice in domeniul culturii fizice considerau ca, in planificarea de perspectiva a pregatirii sportive, sunt obligatorii trei etape:

- Pregatirea initiala

- Pregatirea speciala in ramura sportiva aleasa

- Perfectionarea sportiva.

Cati parinti din zilele noastre au rabdarea sa parcurga aceste etape cu micutii jucatori?! Ei prefera, de multe ori, antrenamentele individuale (din aceasta cauza, destul de plictisitoare pentru copii) si apoi participari la nenumarate concursuri, in vederea acumularii punctelor pentru o clasare cat mai inalta.

Ar fi benefic, atat pentru parinti, cat si pentru antrenori, sa cunoasca particularitatile fiecarei etape a dezvoltarii copilului, in vederea stabilirii unui program sigur si eficient de activitate sportiva si, ulterior, de antrenament.

E absurd sa-i cerem prea mult unui copil pana la 6 ani, deoarece vederea este imatura (exista dificultati in urmarirea obiectelor si in evaluarea vitezei lor, simtul echilibrului e deficitar, din cauza problemelor vizuale si a celor de la nivel proprioceptiv, atentia si capacitatile motorii nu sunt performante – miscarea de aruncare e 20%, iar cea de prindere 30% din cea normala).

Intre 6 si 9 ani, se pastreaza dificultatile in ceea ce priveste problemele de vedere si cele privitoare la abilitatile de a invata, dar se amelioreaza cooperarea si simtul echilibrului, precum si capacitatea motorie (se perfectioneaza miscarea de aruncare, mai ales cea de deasupra capului, si cea de alergare).

Pentru aceste varste, sunt recomandate activitati in sistem inchis, care ofera conditii constante (jocuri recreationale, alergari, gimnastica, inot), si mai putin sporturi la nivel ridicat de organizare.

Intre 10 si 12 ani (ultima parte a copilariei), se produc dezvoltari radicale. Simtul vazului are caracteristicile adultului, echilibrul se imbunatateste evident (cu o perioada de declin, in timpul pubertatii), capacitatile motorii se dezvolta, cu exceptia controlului postural, care se poate deteriora din cauza dificultatii de a coordona segmentele corpului aflate in crestere. Apare atentia selectiva, se integreaza informatii din surse multiple, se folosesc strategii de memorare, exista raspuns clar la ordinele verbale.