Intr-un eseu scris in 1998 spuneam: Pe repede-nainte la turneul Wimbledon din 2020. Ace Jordan, inalt de 2,05 m, fiul legendarului baschetbalist Michael “Air” Jordan, il distruge la propriu pe Killer Ivanadisco, mai inalt cu 10 cm, in al cincilea set al finalei intens disputate pe terenul central. Desi Killer si-a castigat numele dupa ce a decapitat, la propriu, un arbitru de fileu si un adversar de dublu cu un serviciu de peste 280 km/h, de data asta pierde dureros. Ace l-a lovit violent de 14 ori – de 11 ori necesitand asistenta medicala – cu servicii-proiectil care l-au nimerit in piept, in gura, in stomac si-n ochi. Insangerat si lipsit de echilibru, Killer capituleaza. Ace, cu un record de 83 de asi, triumfa.
Sa fie acesta viitorul tenisului?! Nu, daca normalitatea si ratiunea au castig de cauza. In caz contrar, insa, daca tenisul masculin se transforma dintr-un sport rafinat intr-unul brutal, cu raliuri distrugatoare, perspectivele devin sumbre.

Socul a venit cu un deceniu mai devreme decat fusese prezis. In timpul maratonului de la Wimbledon (6-4, 3-6, 6-7, 7-6, 70-68), Isner, gigantul de 2,05 m, a explodat 113 asi, iar Nicolas Mahut, de 1,90 m, a completat totalul cu inca 103. Recordul anterior al asilor dintr-un meci?! Un firav 96, reusit de Ivo Karlovic (2,08 m) si Radek Stepanek (1,85 m), pe zgura, in urma cu un an. Partida istorica dintre Isner si Mahut a durat  11 ore ametitoare si cinci minute delirante, iar pentru finalizarea ei au fost necesare trei zile.

“In mod normal, ai tinde sa spui ca orice record in sport va fi depasit la un moment dat. Acest record, de 183 de ghemuri, nu va fi depasit niciodata. Nici macar pe-aproape”, a prevazut Andy Roddick, un alt jucator de forta, cel care detine recordul pentru cel mai rapid serviciu, de 250 km/h. Nu fi atat de sigur, A-Rod! Mahut a supravietuit unui set decisiv de 24-22 in calificari, pentru ca apoi, in mod ironic, sa afirme: “Voi juca cel mai lung meci.”
Adversarul lui Isner, dupa incercarea istovitoare cu Mahut, a fost Thiemo de Bakker, care a triumfat intr-un duel relativ rapid: 6-7, 6-4, 6-3, 5-7, 16-14.

Inapoi in 1998. John Barret, fost jucator de Cupa Davis in echipa Marii Britanii, ulterior jurnalist si comentator TV, avertiza: “In zilele noastre, forta este totul. Indiferent de suprafata, jocul modern e un schimb de mingi continuu, captivant din cand in cand, rareori genial, dar plictisitor de unidimensional. Ingeniozitatea, finetea loviturilor, tacticitatea – toate aceste detalii care transformasera tenisul intr-o incantare tridimensionala – sunt, in cel mai bun caz, abia observate. Forta a ucis artistul. Nu va mai exista vreodata un Santana, Larsen, Pietrangeli, Nastase sau McEnroe, care sa ne fascineze cu abilitatile lor de sahisti”.

Din 1998 si pana acum, datorita tehnologiei avansate au fost produse rachete si corzi mult mai performante, jucatorii sunt mai inalti, iar serviciul si loviturile de forta sunt mai puternice ca niciodata. Chiar si Roger Federer (1,85 m) a reusit 50 de asi in finala disputanta la Wimbledon in 2009, impotriva lui Roddick (5-7, 7-6, 7-6, 3-6, 16-14). Nici jucatoarele nu se lasa mai prejos. Serena Williams, care la un moment dat spunea cu ironie ca Federer o invidiaza pentru bicepsii ei, a izbutit o medie impresionanta a asilor din fiecare ghem, in sapte meciuri consecutive la Wimbledon. Cifra de 1,35 depaseste chiar si performanta lui  Isner din timpul ametitorului maraton.

Ce ar fi de facut pentru ca meciurile de tenis sa nu se transforme in competitii monotone de serviciu, care ar putea dura zile intregi?