Spuneati, in alte interviuri, ca printre pasiunile dumneavoastra se numara filmele, ceasurile, masinile. Unde s-ar pozitiona sportul, respectiv tenisul?
Mi-e greu sa fac o ierarhie a pasiunilor. Cert este ca am crescut in preajma sportului. Tata a fost o perioada buna antrenor de fotbal, si la doi pasi de casa mea se afla terenul de antrenament al Politehnicii Timisoara, deci sportul facea parte din viata. N-am facut niciodata miscare pentru a-mi mentine silueta sau ca sa slabesc, ci doar din placere. N-am fost in viata mea intr-o sala de fitness, pentru ca nu inteleg sportul in care lupti cu tine insuti, lupti sa dai jos doua kilograme din ospatul de ieri. Tenisul e, undeva dupa baschet, sportul pe care-l practic cel mai des si care imi aduce cele mai multe bucurii. Am facut in Timisoara baschet de performanta si sigur asta e cauza.

Ce v-a apropiat de tenis?
In primul rand, faptul ca aproape de casa mea s-au deschis cateva terenuri de tenis care m-au imbiat sa joc cate o partida, apoi cei cativa prieteni care-mi lansau invitatia de a le fi adversar.

Va amintiti cand si cu ce ocazie ati luat pentru prima data in mana o racheta de tenis?
Destul de tarziu. Nu era sportul adolescentei mele. Vin din Timisoara, un oras in care lumea se uita la televizor la sarbi, iar ei aveau cele mai bune echipe de baschet, asa ca asta era sportul meu preferat. Imi aduc aminte ca dupa cate un meci epuizant de baschet ne relaxam pe terenul de tenis. Dupa o vreme, a devenit obisnuinta si am cicalit-o pe mama sa-mi cumpere o racheta. Prima a fost o racheta Reghin, uluitor de grea. Sau asa mi se parea mie pe atunci, prin clasa a opta.

Pe teren, in tribune sau la televizor? Unde are loc cel mai des intalnirea cu tenisul?
La televizor in primul rand, apoi pe teren si-n cele din urma in tribune. Acolo rar, eventual daca sunt printr-o tara unde sa se intample sa prind un turneu cu jucatori care sa merite atentia. Am fost de cateva ori si-n tribune la noi, dar mai avem mult pana sa organizam spectacole de tenis care sa atraga public.

Vara pe terenul de tenis, iarna in sala de squash. Unde va simtiti mai bine?
Squash-ul tine mai degraba loc de sauna decat de sport. Prefer tenisul in aer liber, nu-mi place in balon, de aceea iarna prefer squash-ul. Pare ciudat, dar, din cate stiu eu, in Bucuresti, un oras cu trei milioane de locuitori, exista doar trei terenuri de squash. Asta spune multe.

Cat de mult v-a ajutat tenisul sa va descoperiti ca persoana?
Sportul, in general, m-a ajutat si ma ajuta in viata. Nu pot sa spun ca mi-a schimbat mentalitatea (prefer cartile, cand vine vorba de asta), dar ma ajuta sa-mi mentin un corp sanatos.

Cum ar arata o emisiune care sa imbine divertismentul si tenisul? V-ar tenta?
Nu cred... In Romania, tenisul nu e un sport care sa faca audienta la televizor, spre deosebire de show-uri, care starnesc cel mai mare interes. De curiozitate, am urmarit cifrele de audienta facute de meciurile in care Romania juca in Cupa Davis. Au fost dezastruoase. Interesul publicului pentru acest sport tinde spre zero. Explicatia e simpla. Oamenii iubesc fotbalul, pentru ca-i inteleg regulile. Din zece romani, nu cred ca sunt doi care sa cunoasca regulile tenisului, cand e
tie-break, cand e avantaj etc. La fotbal e simplu. Pui mana, e hent, intra mingea-n poarta, e gol.