E indeobste cunoscut ca numele Nastase a fost facut celebru in lumea tenisului de mezinul familiei, totusi nu sunt putini aceia care stiu ca dumneavoastra v-ati apropiat mai intai de acest sport, chiar cu rezultate notabile. Cum ati ajuns sa jucati tenis?

Intamplator, pe la varsta de 12 ani. M-am dus intr-o zi la un meci de fotbal, pe arena Venus, vizavi de Doherty, cum se numea atunci, si, la iesire, antrenorul, Ilie Ivan, zice: Nu vrei sa dai mingi? Ba da! De-a doua zi am devenit copil de mingi. Dadeam mingi dimineata, la pranz ne dadea sa mancam si apoi jucam tenis cum stiam si noi, si dupa aia iar dadeam mingi. Pe urma, dupa un an, taica-meu fiind casier la Banca Nationala, ne-am mutat la Progresul, unde am inceput sa joc tenis, dar mai intai fara antrenor. Era un antrenor, Tica Marinescu, care ne mai dadea rachete... Dar prima data am vazut tenis la Ramnicu Sarat, unde m-am nascut. Juca fiica unui doctor mare, Luminita o chema, o tin minte si acum, cu sacul de mingi si cu racheta. Apoi am venit la Bucuresti si intamplarea a facut ca am fost la meciul ala de fotbal, si asa am inceput sa joc si eu. La 13 ani jumate-14 ani, taica-meu m-a bagat ucenic electrician la banca, da’ nu ma vedeau aia la fata. Intr-o zi, insa, am zis: Gata!, si m-am dus jucator de tenis si angajat civil la Steaua, unde erau unii dintre cei mai buni tenismeni, Gogu si Marin Viziru, Costica Chivaru... Acolo m-am dezvoltat ca jucator, pentru ca am avut cu cine sa joc si am avut si antrenori, pe Gica Cobzuc, pe Tiberiu Grad...

Cum era tenisul in vremea aceea?

In 1946, cand s-a schimbat regimul, tenisul era considerat sport burghez. Unde e Progresul acum, a fost clubul bogatasilor din Romania. Erau foarte multi jucatori atunci, iar jocul nu era asa rapid, insa era mult mai frumos. Dar am fost o generatie sacrificata. Nu existau mingi, corzi... Nimic! Eu am jucat descult pana la 15 ani. Am avut noroc cu niste oameni politici. Dr. Petru Groza, in 1946, cand a venit prim-ministru, juca tenis. Sala Floreasca el a facut-o, in trei luni de zile. Dupa asta a venit Maurer, care era presedintele federatiei, apoi seria Comitetului Central care juca. astia aduceau corzi, rachete, fara sa stie Ceausescu. Nicolae Bozdog era ministrul Comertului si mai punea si el 200 de rachete, 500 de corzi, 10 000 de mingi... La Steaua, se ocupau generalii Ionel, Coman... Pai credeti ca Ilie Nastase sau altii mai ajungeau mari jucatori de tenis daca nu erau oamenii astia sa-i sprijine cu banii federatiei?

Dar tenisul de astazi cum vi se pare?

Acum nu mai sunt copii la tenis. Toata ziua la internet. N-o sa mai fie nimic, va spun eu. Degeaba fac antrenamente in fiecare zi, daca n-au mereu alt adversar, cu alt stil, alta viteza, ca sa progreseze. In ziua de azi, tenisul e un sport mecanic.

Ion Tiriac declara cu multi ani in urma: “Costica Nastase, cu care am inceput sa joc in Cupa Davis, a fost unul dintre cei mai mari truditori din tenis pe care ii cunosc, cu un talent foarte, foarte, foarte limitat.”

Are dreptate? Dumneavoastra cum v-ati caracteriza ca jucator de tenis?

V-am spus, n-am fost talentat. Sau nu ca n-am fost talentat. Poate ca eram mai talentat decat altii, dar n-am avut conditii de pregatire. Nu ca ma laud, dar va spun ca eu am avut un serviciu cu racheta aia mica de nu se vedea mingea, iar daca dadeam smeci la trei sferturi din teren, se ducea mingea peste gard. Am avut o forta scapulara incredibila. Si o ambitie a mea. Pe mine nu m-a scos nimeni din ale mele. Faceam gimnastica, aveam haltere, si la alergare n-a putut sa ma bata nimeni. Aveam o forta nebuna. Si acum am. Pana la 77 de ani n-am fost o zi bolnav in viata mea. Am tensiunea 12.