Cateva nume de marca din lumea tenisului au suferit de aceasta afectiune. Croatul Mario Ancic a fost nevoit, in 2007, sa absenteze sase luni din circuit din cauza ei, iar australianca Jelena Dokic a avut destul de asteptat pana sa afle ca e contaminata. Cel mai cunoscut caz este, insa, al Nr. 1 mondial, Roger Federer, care se pare ca a jucat Open-ul australian din 2008 afectat de “Boala sarutului”.

Numita si “Boala logodnicilor”, este o afectiune virala care se transmite prin saliva, la fel ca hepatitele, herpesurile sau sifilisul, care au, insa, si alte mecanisme de infectare. Cel mai afectati sunt tinerii, dupa unele statistici 1 din 10 contractand aceasta boala.

Simptomele apar la patru-sase saptamani de la contact si dispar dupa alte doua-trei saptamani, desi oboseala – un indiciu important al bolii – poate persista inca mult timp.

Dupa unele statistici, aceasta viroza, denumita, in termeni medicali, mononucleoza infectioasa, afecteaza 70-80% din populatia adulta de pana-n 50 de ani, insa nu toti cei contaminati cu virusul fac si boala.

Cele mai frecvente semne sunt, pe langa oboseala, febra, durerile de cap, durerile in gat si mai ales inflamatia ganglionilor din jurul gatului.

Diagnosticul cert se pune in urma unui examen de laborator si, pentru a se urma un tratament adecvat, este important sa se stabileasca daca este o afectiune virala sau una bacteriana.

Desi pentru orice durere in gat se recurge de obicei la un antibiotic, asta nu e deloc bine in cazul de fata, unde pe primul plan sunt repausul, o dieta ce consta in lichide multe, o alimentatie usoara, bogata in vitamine, si – la indicatia medicului – antiinflamatoare (nu se administreaza aspirina pana la varsta de 16-18 ani, intrucat exista riscul sindromului Reye, afectiune care poate deveni chiar fatala).

Cu toate ca apar in putine cazuri, complicatiile “Bolii sarutului” sunt redutabile. Printre acestea, ruptura splinei este cea mai grava. Avand in vedere acest fapt, dar si specificul tenisului, cu antrenamente si competitii in fiecare saptamana, un diagnostic precoce si o atitudine terapeutica justa sunt absolut necesare.

Apoi, revenirea la ritmul normal de viata trebuie sa fie treptata, fara fortari sau excese, iar daca e vorba de un tenismen de performanta, un program special este absolut indicat.