Backhand-ul se pregateste de la plecare
Reverul (backhand-ul) cu o mana este un element tehnic a carui executie este mult mai naturala decat lovitura de dreapta (forehand-ul), fiind vorba de o extensie care solicita de trei ori mai putini muschi decat aceasta din urma. De aceea, tehnica reverului cu o mana trebuie sa fie perfecta, iar in cazul in care n-avem destula forta, e bine s-o utilizam si pe cea de-a doua.
Pregatirea reverului cu o mana solicita o rotire cat mai completa spre spate a trunchiului jucatorului, racheta gasindu-si punctul de plecare cam de la inaltimea umerilor. In acelasi timp, capul trebuie disociat de trunchi, astfel incat privirea sa fie tot timpul orientata spre minge.
Greseala cel mai des intalnita in cazul jucatorilor amatori este tocmai lipsa acestei rasuciri a trunchiului sau executarea acesteia tardiv. Daca in lovitura de dreapta racheta se deschide/se departeaza treptat de trunchi pe masura ce fugim spre minge, la reverul cu o mana asezarea in pozitia pregatitoare trebuie sa fie mult mai rapida. Asta ne obliga sa invatam si sa ne obisnuim sa fugim cu racheta pregatita la spate.


Serviciul impune o dedublare
Pentru o buna executie a serviciului, jucatorul trebuie sa se obisnuiasca sa se dedubleze intr-un personaj calm, care arunca mingea, si intr-unul rapid, care o loveste.
Problema care apare cel mai frecvent in cazul amatorilor, cand vine vorba de serviciu, este diferenta majora dintre modul in care se executa primul fata de al doilea, in special prin felul cum se arunca mingea. Cu cat se doreste un serviciu mai de siguranta, cu atat mingea este aruncata mai “fleasca”, undeva un pic deasupra capului, aruncare ce atrage dupa sine o executie inghesuita.

Trebuie retinut ca jucatorul/personajul care arunca mingea trebuie sa faca asta tot timpul cam la fel, indiferent daca jucatorul/personajul care loveste vrea sa dea in minge tare, incet, liftat sau taiat.
Nu trebuie uitat ca mingea paraseste mana care o arunca aproximativ in momentul in care aceasta este paralela cu solul. Dar activitatea mainii nu se va opri, continuand sa urmareasca mingea ca si cum ar vrea s-o prinda din nou.