3 sfaturi pentru debutanţi

Interceptaţi scurt şi violent mingea din zbor!
Sfatul acesta se referă la voleu. Un element tehnic prin care se loveşte mingea înainte de căderea ei pe sol. Această lovitură din apropierea fileului are ca scop închiderea punctului. Priza cu care se execută voleul e aceeaşi pe ambele părţi, forehand sau backhand, şi asemănătoare cu aceea folosită la lovitura de serviciu.
De această dată, urmărim îndeosebi finalul loviturii de voleu forehand, care vine după o mişcare scurtă şi violentă, prin care se interceptează mingea. Nu ezitaţi, şi punctul e ca şi câştigat. La sfârşitul loviturii, racheta poate fi asemuită cu o oglindă în care, cu puţină imaginaţie, veţi vedea locul în care aţi trimis mingea.

Instruiţi-vă pentru poziţia “gata de tras”!
Vorbim acum de smeci, frate cu serviciul, dar – cum spuneam şi altădată – nu geamăn. Lovitura cu care anihilaţi lobul adversarului, trimis ca să vă depăşească în momentul când atacaţi la fileu. În consecinţă, pentru a executa smeciul, trebuie să vă plasaţi cât se poate mai bine, ştiut fiind că în 90% din cazuri această lovitură necesită retragerea într-o poziţie cât mai confortabilă. E vorba de poziţia “gata de tras” (de la franţuzescul position armee), asemănătoare cu aceea de la serviciu, imediat după aruncarea mingii. De îndată ce vă daţi seama că adversarul se pregăteşte de un lob, săriţi în această poziţie, cu picioarele depărtate la lăţimea umerilor, perpendiculare pe fileu, mâna cu racheta gata de lovire, iar cealaltă “privind” mingea. Această ţinută vă permite deplasarea în toate direcţiile fără riscul de a vă dezechilibra, altfel destul de prezent, în special acela de cădere pe spate.

Atenţie la mâna care aruncă mingea!
Sfatul 3 ţine de serviciu. Mai precis de finalul acestei lovituri, care, în ceea ce-i priveşte pe debutanţi, are o importantă componentă de echilibru, stare a corpului necesară pentru lovitura următoare. Violenţa mişcării de serviciu provoacă un dezechilibru lateral sau longitudinal. Pentru ca acesta să fie “dejucat”, mâna care a aruncat mingea revine spre jucător, ca şi cum acesta ar avea dureri de stomac. Cum mâna care serveşte îşi continuă drumul în direcţia pe care jucătorul o dă mingii, cea care a aruncat mingea se retrage în direcţia opusă. La profesionişti, mâna de aruncare poate să ajungă şi în spatele jucătorului, dar pe debutanţi îi sfătuiesc să o aducă în faţă, căci imediat după aceea racheta este mai uşor de găsit pentru a fi în poziţia predinamică, de aşteptare a răspunsului adversarului.
Pentru articolul integral Comanda nr. 21 al revistei!